Revoluția a murit, trăiască reacțiunea!

Multă lume a sperat ca actualul premier, Mihai Tudose, fiind mai mare ca Grindeanu, să fie și mai tare decât acesta. Să-și conducă, el însuși, guvernul pe care îl reprezintă, și pentru care va răspunde. Da” de unde?

După felul în care s-a comportat astăzi, furișat (ca un învins) și tăcut (ca un scurtat de limbă), premierul a părut, mai degrabă, un curcan fezandat, servit la tipsie, în sos de capere, pe blatul biroului lui Dragnea.

Lasă că nici Dragnea, cu gândul la cele care vor urma, n-a mai avut tăria să blufeze, rostind simplu în fața ziariștilor din Parlament: „Azi nu dau declarații!”. Cum așa, tocmai azi când tot românul voia să-și afle condamnarea? Astăzi, în preziua adoptării „OUG – Revoluția fiscală” la români? Astăzi, când oricare bărbat politic ar fi avut tăria să declare: „OK, mă sinucid, dar o să vă iau, pe toți, cu mine!”?

Ei bine, revenind, figurile celor doi lideri social-democrați n-au transmis nimic bun.

Pentru că n-are cum să fie bine când doi politicieni – unul din disperare, altul, din „yesmanism” – se așază împotriva tuturor: împotriva contribuabililor, împotriva sindicatelor, împotriva patronatelor, împotriva CES, împotriva CF, împotriva administrației locale, împotriva firescului.

Sigur că disperarea lui Dragnea e de înțeles: nu face „revoluție” fiscală, cu tot ce presupune această perversă găselniță a lui Vâlcov (căruia puțin îi pasă de soarta celorlalți), îl mănâncă „masele” fidele. Dacă Legea salarizării unitare, Legea pensiilor și alte astfel de legi vor dovedi că s-au născut moarte și-ngropate, din lipsă de resurse bugetare, acestea vor reacționa imprevizibil pe termen scurt, și previzibil la următoarele alegeri.

Deci, pentru asta e necesară „revoluția fiscală”.

Nu are nicio importanță că patru milioane de salariați la „patron” vor primi lefuri mai mici sau majorate cu trei lei. Nu contează că, rămași cu 30 la sută mai puține încasări din „I.V.” (impozit pe venit), primarii vor fi „cumpărați” cu alte miliarde din banii tuturor, de la bugetul general (ce abureală grosolană), în timp ce toți edilii, în lăcomia lor salarială, vor crește, fără număr, impozite și taxele locale.

Pentru că, de fapt, asta este rețeta „revoluției” fiscale: se anunță măriri de salarii, se majorează brutul cu procentul anunțat, se mută plățile de la angajator în cârca angajatului; se anunță micșorarea impozitului pe venit; se plâng primarii de faliment, pentru acoperirea golurilor, li se promit bani de la buget, la primăvară, și dezlegarea la majorarea taxelor și impozitelor locale; se anunță despovărarea angajatorului prin preluarea taxelor per angajat și i se pune în contabilitate o taxă de solidaritate.

În consecință, de la venirea la putere, coaliția PSD-ALDE a mărit: accizele la carburant, prețurile în general, taxele și impozitele pentru angajat și angajator, lefurile angajaților, cu doi-trei lei, salariile bugetarilor, aleșilor, demnitarilor, primarilor, aleșilor locali, cu zeci de milioane, pensiile celor de mai sus, cu alte zeci de milioane, precum și pensiile speciale; a scăzut impozitul pe profit, care va conduce, la nivelul administrației locale, la majorarea substanțială a taxelor și impozitelor.

Dar asta, vorba lui Caragiale: „Nu e revuluție, domnule, e reacțiune!”.